Povestea profanatoarei de morminte

'Inca un romanas care incearca sa trezeasca romanii cei pt care mai e speranta. Bv Bruno ai un suporter in + si daca decizi sa te candidezi te as vota, macar spui povesti mai interesante decat ei... '

Povestea profanatoarei de morminte


Anul trecut m-am trezit la uşă cu două persoane necunoscute: o femeie de vreo 35 ani, masivă, corpolentă, cu o structură a feţei bărbătoasă, dar luxos îmbracată, cu o haină de blană scumpă şi cu multe bijuterii pe ea - şi o fată de aproximativ 20 ani, îmbrăcată de-asemeni bine, pe măsura vârstei ei. Le-am privit nedumerit, căci nu le cunoşteam.
- Buna ziua, sunt Nina, s-a recomandat doamna corpolentă.

Am rămas în continuare nedumerit. La auzul numelui ei mi-a venit în minte doar Nina Iliescu, nevasta fostului şef de stat, dar categoric nu era ea. Mă gândeam că e o fostă studentă de-a mea - am în fiecare an sute de studente la cursuri, dar şi această ipoteză am înlăturat-o rapid din minte - nu se încadra deloc în tiparul studentelor mele; părea o persoană fără studii superioare.

- Care Nina?, am întrebat mirat.
- Nu-ţi mai aduci aminte? M-ai întâlnit în 1991 în Şcoala Specială de Muncă şi Reeducare de la Găieşti şi am stat atunci mai mult de vorbă. Eu profanasem un mormânt al unei fete care nu murise şi am redat-o vie părinţilor ei.

M-au năpădit dintr-o dată amintirile legate de cazul ei - un caz neobişnuit, în care m-am implicat mult şi despre care am scris numeroase articole şi multe memorii pe care le-am înaintat tribunalelor care au judecat-o.

Pe când avea 17 ani, împreună cu iubitul ei a văzut pe străzi o înmormântare a unei fete foarte bogate. Noaptea au intrat în cimitir, au deschis mormântul, iar decedata s-a trezit din moartea clinică în care intrase. Decizia tribunalului de a o condamna la 4 ani închisoare pentru că a salvat o viaţă m-a nemulţumit, iar despre cazul ei am făcut multă vâlvă în presa vremii şi am ajutat-o să făcă recurs la Curtea Supremă şi apoi la Strasbourg. Dar după ce hotărârea tribunalului internaţional a fost inatacabilă şi ea a rămas să-şi ispăşeasca cei 4 ani de închisoare, m-am retras din acest caz şi nu am mai ţinut legătura cu ea.
Cu ocazia altor cercetări prin puşcării am încercat să mai dau de ea, dar nu am reuşit, iar ea dispăruse fără urmă. Mulţi ani mai târziu, la începutul anului 2000, după încă o încercare eşuată de a da de urma ei, am scris o poveste pornind de la cazul ei. Povestea, cu titlul "Dicţionarul nenăscuţilor", a fost tradusă în limba rusă de un prieten şi a fost publicată în revista "Literaturnaia Gazeta" de la Moscova.

În vara aceluiaşi an am fost contactat de cineva de la Ambasada Rusiei, care mi-a spus că am primit premiul revistei amintite pentru cea mai bună poveste a anului şi mi-a cerut să mă duc la Moscova pentru a primi premiul. Pentru că eram în plină campanie electorală (tocmai făcusem câteva sondaje despre implicarea lui Iliescu în scandalul "firul roşu" şi intrasem în conflict cu liderii PDSR), dar mai ales pentru că priveam cu suspiciune orice contact cu Rusia (pentru a nu fi acuzat de legături cu comuniştii), am refuzat invitaţia şi nici nu m-am dus ulterior la ambasadă să-mi ridic premiul. O dată scrisă această poveste, cazul Ninei s-a închis definitiv în mintea mea şi nu m-am mai gândit deloc la ea. De aceea era o mare surpriză să o văd la uşa casei mele după 18 ani. În tot acest timp chipul ei mi s-a şters din minte şi am devenit curios peste măsură să aflu ce a făcut de-atunci şi până acum.

- Nu am evadat, aşa cum ai scris tu în poveste, ci am fost transferată la Penitenciarul Jilava. Transferul l-a făcut tatăl fetei pe care am scos-o din mormânt, căci, precum ştii, fata aceea s-a legat mult de mine şi nu trecea nici o sâmbătă măcar fără să o văd la vorbitor. Venea la mine şi nu vorbea prea multe - stătea şi mă privea şi voia să-i vorbesc eu continuu. Deşi mă agasa cu prezenţa ei permanentă, pachetele pe care le aducea de fiecare dată mă îndatorau, aşa că am început să-i spun vrute şi nevrute din viaţa mea. Despre părinţi, despre sora mea, despre iubitul meu, despre copilul pe care-l lăsasem în grija soră-mii, despre traiul meu prin cimitire, despre orice.

La un moment dat nici nu ştiam ce să-i mai povestesc şi între noi se aşternuse o tăcere stânjenitoare. Atunci a început ea să vorbească. Mi-a spus că în timpul mineriadei din 14 iunie 1990 a ieşit pe străzi, împreună cu colegii şi cu prietenul ei, pentru a manifesta împotriva loviturii de stat date de Ion Iliescu. În faţa Facultăţii de Arhitectură a avut loc altercaţia studenţilor cu minerii. Cei mai mulţi studenţi s-au baricadat în interiorul facultăţii. Atunci patru vlăjgani au luat-o şi au făcut-o berbece, încercând să spargă geamul uşii cu capul ei.

După primele lovituri a simţit cum se ridică deasupra mulţimii şi şi-a văzut trupul în braţele acelor vlăjgani. Era mirată cum de reuşise să se dedubleze şi să-şi vadă trupul mort cum reuşeşte să spargă geamul incasabil al uşii, să se vadă apoi azvârlită în holul de la intrare. Se plimba deasupra masei de mineri şi a văzut cum câţiva oameni îmbrăcaţi în mineri conduceau mulţimile înfuriate spre toate sălile facultăţii. Au reuşit să intre in biblioteca în care stăteau ascunşi câţiva manifestanţi şi ea a privit de sus măcelul care a urmat: cum au fost loviţi studenţii cu topoarele în moalele capului, cum fetele au fost violate şi apoi strangulate, cum unii au fost împuşcaţi drept în frunte de câţiva securişti travestiţi în mineri.

Striga de sus să-i atenţioneze pe studenţi, dar nimeni nu o auzea. Privea îngrozită şi neputincioasă acel carnagiu. Vedea sufletele celor morţi cum se ridicau alături de ea, tulburate şi ele de cruzimile securiştilor. Într-un colţ al bibliotecii au văzut o studentă care încerca disperată să se ascundă şi toţi cei de sus i-au strigat să intre în raftul de jos şi să se acopere cu cărţi. Ca şi cum i-ar fi auzit şi ar fi înţeles mesajul lor, fata s-a strecurat acolo şi a stat tăcută ore în şir, până când minerii au părăsit clădirea şi nu a ieşit din facultate nici a doua zi, privind de la geam cum trupele de asalt ale lui Iliescu puneau flori în fata Teatrului Naţional pentru a acoperi urmele crimelor făcute acolo.

Sufletul fetei a mai rătăcit o vreme prin alte săli ale facultăţii, văzând alte crime, alte bătăi şi violuri, alte brutalităţi ale minerilor. Împreună cu sufletele altor decedaţi se uitau cu atenţie la chipurile agresorilor, pentru a le identifica la Judecata de Apoi. Nu după multă vreme a simţit cum se ridică rapid, ca şi cum ar fi fost aspirată printr-un tunel luminos. În acest urcuş l-a vazut pe bunicul ei într-o mulţime ce părea a fi a unor hoţi - toţi cu mâinile tăiate. A văzut-o apoi pe sora ei mai mică, decedată la 7 ani, într-o grădină cu flori în care erau mulţi alţi copii de aceeaşi vârstă. Şi amândoi o chemau să vină la ei după Judecată. S-a oprit din urcuş într-o sală mare, foarte luminată, şi a auzit o voce puternică ce a întrebat-o de ce nu a stat acasă, aşa cum i-a spus aseară.

Mult timp fata a stat de vorbă cu acea voce, explicându-i toate faptele ei şi răspunzând la toate întrebările puse. Într-un târziu vocea i-a spus: "Du-te înapoi şi prinde-i pe ticaloşi" şi imediat a văzut că este lăsată în jos prin acelaşi tunel luminos. De-abia a apucat să-i salute pe sora şi bunicul ei, dar a auzit cum acesta din urmă i-a spus să sape în colţul din stânga al beciului casei, unde a ascuns câteva lucruri de preţ. Şi s-a trezit apoi în mormânt, tocmai când eu deschideam capacul sicriului ei. De aceea n-a avut nici o îndoială când eu i-am spus că Dumnezeu m-a trimis să o salvez.

După ce am ascultat povestea ei, fata mi-a spus că trebuie să mă scoată din închisoare ca să împlinească voinţa Domnului. Deşi învăţasem saă fiu o persoană dură, căci altfel nu puteam trăi prin cimitire, povestea ei m-a înfiorat şi am înţeles că toate nefericirile vieţii mele nu au fost întâmplătoare şi ele au reprezentat etape din drumul care trebuia să mă aducă în faţa ei. Atunci am simţit prima oară că Dumnezeu are un plan cu mine şi m-am simţit mândră că m-a ales să-i realizez eu acel plan. În scurt timp tatăl fetei a reuşit să mă scoată din închisoare, lucru pe care tu nu ai putut să-l realizezi, oricât te-ai chinuit.

După ce am ieşit din puşcărie, am plecat cu ea la casa părinţilor ei. Am început împreună să săpăm în colţul din stânga al beciului şi am dat curând peste o ladă mare, aşa cum erau pe vremuri lăzile de zestre. Înăuntrul ei am găsit o sumedenie de cocoşei de aur, multe bijuterii, o mulţime de carnete CEC la purtător, bani de pe vremea lui Ceauşescu, tacâmuri de aur şi argint - o avere cum numai în basme se întâmplă să găseşti. "N-o să-ţi mai pui niciodată grija zilei de mâine" - mi-a spus fata, hotărâtă să împartă cu mine toate acele bogăţii.

Am plecat apoi la sora mea, mi-am luat fata înapoi şi ne-am mutat toate în casa înviatei. Curând mi-a cerut să mergem în Hunedoara să-i găsim pe criminali. Am colindat toate zonele miniere de acolo, dar mie nici un chip nu-mi spunea nimic şi vedeam că nici fetei nu-i spuneau ceva acele chipuri. Zi de zi ne uitam cu atenţie la figurile lor, atât la intrarea cât şi la ieşirea din subteran. Am colindat luni întregi toate zonele miniere ale ţării, stând de vorba cu numeroşi ortaci. Dându-ne drept ziariste care făceau un reportaj despre mineriade, i-am provocat pe mulţi să ne facă destăinuiri, dar nici o poveste a lor nu se potrivea cu povestea prietenei mele. Atunci ne-am hotărât să ne întoarcem în Bucureşti.

Pe când rătăceam prin magazinul Unirea, fata s-a oprit brusc în faţa unui om ce părea a fi patronul standului. "El e unul din criminalii mei" - mi-a şoptit. Omul s-a uitat şi el la noi, mirat că-l privim cu atâta insistenţă, dar nu a recunoscut-o pe fată. Ne-am retras şi am făcut un plan prin care să-l urmărim continuu pe acel om. Tulburată de reîntâlnirea cu el, fata ar fi fost în stare să-l ucidă pe ticălos, dar ştia că nu are voie să ia viaţa nici unui om, ci doar să facă dreptate. L-am fotografiat în toate ipostazele timp de 2 zile şi, cu ajutorul tatălui ei (un cunoscut politician de dreapta), am reuşit să-i citim dosarul de la fosta Securitate şi să primim informaţii despre evoluţia lui după 1990.

Fost ofiţer la Direcţia a 3-a a Departamentului Securităţii Statului până în 1989, a fost implicat activ la evenimentele de pe Aeroportul Otopeni în zilele revoluţiei. Pentru a nu fi deconspirat şi judecat pentru că a ordonat deschiderea focului împotriva soldaţilor, el a fost folosit şi la Târgu Mureş în martie 1990 şi la mineriadele din Bucureşti, fiind pus să facă multe lucruri murdare. După schimbarea guvernului Roman, a fost trecut în rezervă şi a fost trimis cu misiuni economice, devenind un prosper om de afaceri. În scurt timp am început o campanie împotriva lui: am trimis presei copii după dosarul lui, poze cu el, mărturia prietenei mele, declaraţia lui despre evenimentele de la Otopeni, etc. După o campanie asiduă, în care toate ziarele din ţară ne-au susţinut, tipul a fost arestat, judecat şi condamnat la 15 ani de închisoare pentru faptele de la revoluţie.

În timpul ăsta fata a întâlnit alt criminal care ajunsese director în Ministerul de Interne. Cu el a fost mai greu, căci a trecut la ameninţări şi intimidări, dar nu ne-am lăsat. Atunci când părea că ne scapă din mână, fata care s-a ascuns pe raftul de jos al bibliotecii Facultăţii de Arhitectura a venit şi a depus mărturie împotriva lui şi astfel Ministerul de Interne a fost nevoit să-l predea justiţiei şi, după 3 ani de judecată, a fost condamnat şi el la 10 ani pentru implicarea în mineriade.

Treptat-treptat, prietena mea a identificat încă 15 agresori, ajunşi mai toţi patroni, înalţi funcţionari guvernamentali, ambasadori, unul chiar deputat. Împotriva tuturor a dus campanii uriaşe pentru deconspirarea acţiunilor lor din vremea mineriadei. În ultimii 16 ani ne-am transformat în vânătoare de foşti securişti.

Nina s-a oprit puţin din povestit. Deşi tulburat de povestirea ei, simţeam că încă mai are multe de spus şi că trebuie să ajungă şi la scopul vizitei ei, de aceea nu am întrerupt-o cu nici o întrebare. Şi într-adevăr, aşa s-a întâmplat şi ea a continuat să vorbească.

- Ştiu că astăzi este ziua ta şi mi-ar fi făcut plăcere să te deranjez doar pentru a-ţi ura "La mulţi ani!" Dar trebuie să-ţi spun că am venit să discutăm ceva foarte serios. Prietena mea a descoperit recent că statisticianul tău este unul din agresorii de la Facultatea de Arhitectură. Şi nu am vrut să începem munca la cazul lui până nu discutăm cu tine, căci demascarea lui te-ar afecta destul de urât şi nu e drept să suferi, după ce tu m-ai ajutat acum 18 ani. Mai ales că şi tu ai fost atunci la demonstraţii împotriva lui Iliescu, de partea studenţilor. Aşa că am rugat-o pe prietena mea să mă lase mai întâi să discut cu tine. Dă-l afară din servici pe ticălos, ca scandalul să nu se întindă şi asupra ta. Ţi-am adus-o în locul ei pe fata mea, studentă la sociologie, care ştie destul de bine să facă eşantioane şi prelucrări statistice.

Atunci am privit-o cu atenţie pe fata care o însoţea şi am lăsat-o câteva minute să-mi vorbească de experienţa ei în domeniul statisticii.

Încă uimit de neobişnuitul povestii ei, îmi venea greu să cred prea mult din cele spuse mai înainte. Ca să-mi înlăture îndoielile a scos un dosar pe care era scris numele statisticianului meu, iar ceea ce am citit m-a cutremurat. Nu mi-aş fi închipuit niciodată că am putut să las toate sondajele din ultimii 2 ani pe mâna unei asemenea brute. L-am angajat în urma recomandării unui profesor de la facultatea de sociologie şi mi s-a părut un om destul de bine pregătit. Era destul de tăcut, dar am apreciat tocmai acest lucru, căci foştii mei statisticieni mai mult vorbeau decât lucrau. L-am implicat în peste 130 de sondaje în aceşti 2 ani cât am lucrat cu el şi nu s-a întâmplat să am rezultate proaste decât în două cazuri, în care însă nu a fost vina lui, ci a mea (din cauza timpului nefavorabil, a ninsorii şi a ploii, operatorii de interviu s-au adăpostit în scările de bloc şi au falsificat multe chestionare, iar eu nu am avut răgazul să verific minuţios munca lor pe teren şi să refac interviurile incorecte).

Citind dosarul înmânat de Nina, nu am avut îndoiala că statisticianul meu era fost ofiţer de Securitate. Ca să mă convingă şi mai mult, ea a continuat:
- El este un caz special, căci violenţa lui fizică a fost dublată de o violenţă sexuală. În timp ce o ţinea de picioare pe prietena mea ca pe un berbece cu care urmau să spargă uşa facultăţii, el o tot pipăia prin locurile intime şi îi vorbea porcos. Un fost student de la Filologie care s-a ascuns şi el în Facultatea de Arhitectură l-a recunoscut recent şi a fost uimit să-l vadă alături de tine - despre care ştia că te-ai ţinut departe de comunişti şi securişti în toţi cei 20 de ani. Cazul lui e un exemplu tipic despre modul în care foştii securişti s-au infiltrat în toate instituţiile, chiar şi în cele mai anticomuniste. Trebuie să îl laşi pe mâna noastră şi îţi promit că nu va rămâne nepedepsit. Şi drept mulţumire pentru ajutorul tău, tatăl prietenei mele vrea să te implice într-un proiect important.

Am făcut aşa cum mi-a spus Nina. La scurt timp statisticianul meu a fost arestat, iar locul lui a fost luat în firma mea de fata Ninei. După câteva zile m-am întâlnit cu tatăl înviatei - un lider politic ce apare des la televiziuni, care mi-a propus să mă implic în campania electorală din India. Contractul propus era fabulos pentru mine: 3 serii a câte 50 de sondaje în diverse colegii din India, fiecare serie urmând a fi finalizată în maximum 10 zile. Nu aş fi crezut că pot realiza atâtea sondaje într-un interval aşa de scurt dar, graţie fetei Ninei, campania din India a fost terminată cu succes. Acest lucru mi-a adus comenzi din mai multe ţări aflate în prag de alegeri şi am continuat să lucrez în acest an în special pentru clienţi străini. Relaţiile prietenei Ninei mi-au deschis uşi pe care n-aş fi visat vreodată că le pot deschide. Iar astăzi, la un an de la acea vizită, continui încă să mă minunez de schimbările produse în viaţa mea de o fostă profanatoare de morminte şi de fată pe care ea a înviat-o din morţi.

PREVIZIUNI DESPRE ROMANIA

În anul 2004, România a fost vizitată de celebrul yoghin Gupta Swami, care este totodată profesor indian şi doctor în istoria religiilor. El este Ghidul spiritual al multor aspiranţi care se află atât în ţara sa natală, cât şi în alte ţări din lume. Cu toate că este aproape necunoscut publicului român, yoghinul şi totodată profesorul indian Gupta Swami este celebru în afara Indiei, mai ales ca prezicător şi clarvăzător. Multe dintre predicţiile sale s-au adeverit cu o exactitate uluitoare după ce au fost formulate. Gupta Swami a prezis şi, totodată, am putea spune că a anticipat cu o acurateţe extraordinară mai multe evenimente cruciale care între timp s-au petrecut deja la sfârşitul acestui secol, şi de curând a făcut unele preziceri ce urmează să se împlinească la începutul noului mileniu. Printre prezicerile sale care ulterior s-au adeverit amintim: căderea lui Gorbaciov, atentatul terorist din Indonezia, căderea navetei Columbia, precum şi prăbuşirea şi execuţia capitală a cuplului de despoţi Ceauşescu. Mai ales din această cauză, adeseori, de-a lungul timpului acest faimos yoghin indian a fost contactat de mulţi preşedinţi de state şi guverne. La ora actuală se ştie că până şi Elena Ceauşescu a apelat la yoghinul Gupta Swami în anul 1983, însă a fost teribil de deranjată de prezicerile acestuia, în mod evident nefaste pentru conducătorii de atunci ai României. Tocmai de aceea, soţia dictatorului Ceauşescu l-a silit pe Gupta Swami să părăsească urgent România. Atunci când s-a aflat în vizită în Bucovina, faimosul yoghin Gupta Swami a făcut o serie de profeţii cutremurătoare. Acestea sunt în concordanţă deplină cu profeţiile unui alt indian şi anume, Sundar Singh, profeţii care circulă în România încă din perioada comunistă anterioară regimului Ceauşescu. În cazul în care aceste profeţii recente ale lui Gupta Swami se vor adeveri, ele anunţă, totodată, la unison cu profeţiile indianului Sundar Singh, transformarea profundă la faţă atât a României, cât şi a întregii planete. Iată ce a mărturisit cu această ocazie, în anul 2004, indianul Gupta Swami: „Atunci când am vizitat prima oară România, aproape toţi românii cu care m-am întâlnit sau care au intrat în legătură cu mine nu s-au interesat decât de propriul lor viitor. Una dintre aceste persoane a fost şi Elena Ceauşescu, dar dat fiind faptul că ea nu a fost deloc încântată de evenimentele dramatice pe care i le-am prezis, s-a grăbit să mă numească şarlatan şi apoi, peste doar câteva zile, am fost invitat să părăsesc imediat România. Toate acestea s-au petrecut în anul 1983. Pot să adaug că un înalt personaj din guvernul României, care a participat în calitate de revoluţionar la procesul soţilor Ceauşescu (Gupta Swami a refuzat să precizeze numele acestuia), mi-a mărturisit cu o oarecare uimire că printre şuşotelile Elenei Ceauşescu atunci când se afla cu Nicolae Ceauşescu la binecunoscutul lor proces, a auzit de două ori, cât se poate de clar, că a fost amintit numele meu.” Moartea actualului preşedinte (Băsescu) va declanşa apoi în România tulburări sociale fără precedent „În viitor va începe un înfiorător război mondial – cel de-al treilea şi ultimul – ce va fi declanşat şi întreţinut de forţele oculte satanice ce conduc la ora actuală omenirea. România va participa la acest război încă înainte de extinderea şi transformarea lui într-un război de anvergură mondială, din cauza politicii năroade a conducătorilor ei (sunt semnificative, în această direcţie, nenumăratele ştiri care deja au apărut şi continuă să apară pe ici, pe colo în presa din România şi care anticipează acest război: «România se pregăteşte de război», «Preşedintele Băsescu este loial şi aservit politicii Israelului!», «Va fi, oare, târâtă România în războiul altora fără ştirea poporului?»). Datorită declanşării celui de-Al Treilea Război Mondial, tinerii din această ţară (români) vor muri în număr mare, pe capete, în unele ţări străine în locul unor străini, războindu-se pentru o cauză ce este complet străină de interesele românilor. Preşedintele României (Băsescu) va fi ucis până la urmă într-un atentat ce va fi pus la cale de opozanţii lui dintr-unul dintre partidele de guvernământ. La scurt timp după moartea sa, fariseismul criminalilor ce se vor afla la conducerea României va declanşa tulburări sociale fără precedent ce se vor propaga asemenea unui bulgăre de zăpadă ce se rostogoleşte vertiginos, declanşând o imensă avalanşă pe panta nenorocirilor româneşti." În viitorul apropiat, românii din această ţară vor ajunge să trăiască chiar mai rău decât pe vremea dictatorului Ceauşescu „Am să vă spun ce se va petrece în viitor în această ţară şi, totodată, am să vă spun ce va pătimi poporul acestei ţări. După ce actuala guvernare (preşedintele Băsescu) va câştiga din nou alegerile, cam în a doua jumătate a acelui mandat se va declanşa o altă revoluţie în România, iar acea revoluţie va fi cu totul diferită de revoluţia care a avut loc în anul 1989. Trebuie să ştiţi că, înainte să se declanşeze acea nouă revoluţie în România, guvernarea va fi extrem de brutală şi se va prezenta aproape ca o dictatură, cu toate că acea guvernare va continua să se numească, de ochii lumii, democraţie. Înainte de dezlănţuirea acelei revoluţii, românii o vor duce chiar extrem de rău. Viaţa lor va fi mai grea şi mai chinuită decât a fost pe vremea dictatorului Ceauşescu. În acele vremuri, înainte să se declanşeze acea revoluţie în România, legile vor fi din ce în ce mai multe, constrângătoare şi deosebit de aspre. Cei ce se vor afla la conducerea ţării se vor manifesta adeseori într-un mod violent, inuman şi chiar necruţător. Criza socială ce va apare atunci în România se va adânci din ce în ce mai mult, iar masele de români care i-au ales pe reprezentaţii lor vor înţelege, într-un târziu, că prin înlăturarea dictatorului Ceauşescu au adus la conducere alţi dictatori ce sunt mai cruzi, mai răi şi mai lacomi decât a fost dictatorul Ceauşescu. La un moment dat, masele de români îşi vor da seama că după revoluţia ce a avut loc în anul 1989, totul a mers de la rău la extraordinar de rău.” Averile obţinute prin furt şi înşelăciune ale celor care s-au îmbogăţit după anul 1989 vor fi pierdute, după cum şi merită aceşti tâlhari, şi se vor risipi „În timpul acestei noi revoluţii care va izbucni în viitorul apropiat în România, zeci de mii de români vor muri sub pretextul înfăptuirii dreptăţii care era aşteptată de atâţia ani. În timpul acelei revoluţii ce va izbucni în România va începe apoi o adevărată «vânătoare de vrăjitoare» împotriva vechilor comunişti, cât şi a tuturor acelora pe care voi, cei din această ţară, îi numiţi foştii securişti. În timpul acelei revoluţii, România se va scălda pur şi simplu într-o mare baie de sânge ce va fi pe alocuri asemănătoare cu ceea ce se petrece în filmele despre personajul Dracula pe care le-aţi vizionat (ecranizările romanului scriitorului Bram Stoker). Luaţi aminte că atunci, în timpul acelei noi revoluţii, vor muri atât mulţi oameni ce au fost vinovaţi, cât şi mulţi oameni nevinovaţi. Pentru o anumită perioadă de timp, atunci când acea revoluţie se va dezlănţui, autoritatea de stat din România va dispărea aproape în totalitate. Opinia publică internaţională va fi profund şocată de ceea ce se va petrece atunci în această ţară, dar datorită faptului că va fi preocupată de propriile ei probleme şi de dificultăţile pe care le va face să apară cel de-Al Treilea Război Mondial, va rămâne în expectativă şi nu va interveni în această ţară. Atât datorită lipsurilor, cât şi datorită bolilor care se vor declanşa şi a crimelor care se vor comite în timpul acestei noi revoluţii, toate acestea combinându-se şi cu cel de-Al Treilea Război Mondial, populaţia României se va reduce considerabil, aproape la jumătate. Averile obţinute prin furt şi înşelăciune ale celor care s-au îmbogăţit după anul 1989 vor fi pierdute, după cum şi merită aceşti tâlhari, şi se vor risipi. O parte din aceste averi vor ajunge până la urmă în mâinile rebelilor şi ale revoluţionarilor ce vor scăpa de sub orice autoritate statală. Din acest haos însângerat, România va ieşi până la urmă mult purificată.” Militarii români îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii glorioase atunci când vor apăra România „Vă mărturisesc că ceea ce mi-a purtat paşii spre pământul binecuvântat al Bucovinei este în special faptul că am avut unele viziuni în conformitate cu care, într-un viitor nu prea îndepărtat, de aici se va înălţa, în întâmpinarea destinului său, cea mai puternică personalitate politică a României pe care o va cunoaşte, poate, mileniul care a început. Tocmai datorită acestor viziuni referitoare la viitor pe care le-am avut, am venit să mă familiarizez cu aceste locuri sfinte de unde îşi va porni activitatea acest mare Mântuitor al omenirii viitoare... şi trebuie să recunosc că această personalitate grandioasă va avea o mulţime de calităţi excepţionale. Acum sunt sigur de toate acestea după ce am vizitat ceea ce aş putea numi „stâlpii spiritualităţi româneşti“, concretizaţi în incomparabilele şi genialele opere de artă care sunt mânăstirile Moldovei. Aşa cum vă spuneam, de pe teritoriul Bucovinei se va ridica un om bun, înţelept şi credincios întru Dumnezeu care va fi tare ca o stâncă. El va conduce acest popor cu o mână de fier, dar, totodată, va fi un om bun, înţelept şi drept. Până la acea dată când se va afirma ca un mare conducător charismatic, el nu va fi de nimeni cunoscut. Acest mare conducător va opri prăbuşirea naţiunii române şi tot el, prin activitatea sa plină de înţelepciune, o va înălţa în fruntea statelor de pe glob. Sub conducerea sa, România va ajunge, la scurt timp după aceea, la cea mai mare extindere teritorială din întreaga sa existenţă şi va atinge cea mai mare înflorire economică. În acele vremuri, militarii români vor fi aduşi în ţară de pe fronturile unde luptau anapoda, fără niciun ţel, şi îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii împotriva celor care vor ataca această ţară, iar faptele lor de arme vor fi la fel de glorioase ca şi acelea ale înaintaşilor lor. Trebuie să ştiţi că toate acestea vor fi posibile deoarece ei vor avea un ţel nobil, o cauză dreaptă şi un conducător bun şi înţelept, care va fi capabil să-i călăuzească. În secolele următoare, România va juca un rol preponderent în viaţa spirituală, politică, socială şi economică a acestei planete.” România va deveni pilonul noii orânduiri internaţionale pe această planetă „Raportul de forţe se va transforma radical în lume la încheierea ultimului război mondial. Ţările ce vor fi puternic spiritualizate vor dobândi apoi supremaţia mondială. Trebuie să ştiţi că ţările noastre, India şi România, vor deveni în acele vremuri pilonii principali pe care se va sprijini noua orânduire internaţională ce va apare atunci. Grecia, Japonia, Franţa şi Rusia (ce va fi aproape în totalitate spălată de ateism şi comunism printr-o mişcare socială ce va fi chiar mai brutală decât cea românească) vor deveni nişte sui generis coloane de susţinere a dezvoltării mondiale, dezvoltare ce va fi bazată mai mult ca niciodată pe spiritualitate, pe cultură, pe religie, pe bună înţelegere, pe iubire şi pe artă, iar nu pe regulile reci ale unor economii mercantile, egoiste şi lipsite de suflet. Anumite structuri statale lipsite de suflet vor dispare din istorie şi printre acestea amintim SUA, Uniunea Europeană şi NATO. Toate acestea se vor prăbuşi şi vor dispărea. SUA se va prăbuşi deoarece are picioare de lut şi fiindcă structurile sociale în această ţară au fost consolidate pe minciună şi pe felurite premise false. Slăbiciunea SUA va fi demonstrată adeseori în cursul celui de-Al Treilea Război Mondial, în urma căruia hegemonia SUA va dispărea.”

sursa yogasoteric